Dans

Știi cum e cu scrisorile astea? Iei o foaie de hârtie, cauți un stilou potrivit – nu pui mâna pe primul care îți iese în cale, ești mofturoasă și știi exact cum trebuie să aibă penița – înclini capul spre dreapta, apoi spre stânga și începi. Nu te-ai gândit cum vrei să fie. Nu ai…

acasă

În principiu orașul e la fel. Străzile, zgomotul, oamenii, cele câteva locuri de pierzanie a timpului și a gândurilor de peste zi. Sunt toate la fel. Și totuși ceva nu e. Am să îți scriu câte o poveste în fiecare zi, pentru că nu vreau să îți lipsească zilele aste în care lipsești. Nu, nu…

ziduri. viață

Cu fiecare tăcere, cu fiecare teamă, cu fiecare ezitare, ridicăm ziduri. Ziduri groase din pietre puse una peste alta. Mai întâi în spate, să avem de ce ne sprijini. Apoi în dreapta și în stânga, ca o cruce, să nu mai vedem, să nu mai auzim, să nu ne clătinăm. Și dacă o să plouă?…

Gând

Cred că în viața asta scurtă și plină de mizerie sunt lucruri care contează. Contează mai ales pentru cel care alegi să fii. Nu, nu e legat de altcineva, nu e legat de așteptările cuiva, nu e legat nici măcar de răul pe care alegi să îl faci. E despre tine și despre chipul pe…

Te iubesc, ca pe o cafea caldă între doua avioane!

Toată copilăria am crezut că are puteri supranaturale. Mirosea a cafea baută dimineața înainte de ivirea zorilor, a parfum, a țigări, avioane, cămașă proaspăt călcată. Mâini calde, ferme, care mă ridicau deasupra capului până la STEEEEE-LEEEE, până acolo unde râsul devenea mai puternic decât frica. Putea orice. Avea toate răspunsurile, pentru toate mirarile rostite și,…

Micuța de pe preș

Era odată ca niciodată, bla bla, o fetiță mică, miiiiică. Dacă nu ați auzit de ea, nu trebuie să vă simțiți prost. Era, așa cum am spus, foarte mică. Fetița asta avea un job foarte interesant: se agăța de câte o persoană știută și începea să îi căpușeze viața. Să îi trieze prietenii, să îi…

atât de târziul

Șșșșt, vino mai aproape. Mai aproape. Am să îți spun un secret. Pentru mine Dumnezeu nu are plete albe, nu stă pe nori și nu iubește selectiv. Dumnezeul în care cred eu este bun și blând. E foarte înțelept și foarte îngăduitor. Lui trebuie doar să îi mulțumesc pentru ce am, nu are nici un…

Cercul meu

  „-Ce faci?   -Bine   -Hmm. Ce faci?    -Bine    -Mm… Ce faci?     -Te iubesc     -Cât?      -Mult      -Cât de mult?      -De la stânga la dreapta și de sus în jos      -Hihihi. Și cu diagonalele ce faci?      -Te iubesc și…

Tac. Doar tac

Dragă Petru, Cardul tău a rămas agățat pe contul ăsta. Cred că asta înseamnă că îmi sponsorizezi blogul 🤗 Mi-ai spus mereu să scriu. Să scriu chiar și în cele mai tâmpite momente ale mele. Azi nu pot să scriu. Prea multă durere în jur, prea multă patimă, prea multă lacrimă, prea fără sens, prea…

Lumi

Am cei mai fabuloși prieteni reali și virtuali. În lumea hâdă în care cu toții alergăm să ne croim o viață decentă, printre strâns din dinți, neputințe, frustrări, iată ce fac oamenii mei: unul construiește o căsuță pentru vrăbiuțe, unul a salvat un porumbel și îl ține în casă, cineva hrănește un pescăruș eșuat în…

Profesorul de sunete

Iubea sunetele, iubea cărțile, iubea o chitară veche, locuia într-o o casă îmbrățișată de flori. L-am cunoscut când aveam 16 ani. Mi-a vorbit despre Prévert și despre Baba, despre Irma Lambert și despre Jean Giraudoux, despre sunete și palatul în care se nasc ele, despre Bobby McGee și Janis Joplin, despre Dumnezeu, plante, frică, lumină….

Cum s-a sfârșit anul

Ajun de an nou. Am adoptat un cățel. Puiuț. Deja l-a mușcat pe Petru. Care a plecat să se culce. În casă e haos. Câinele aleargă după pisici. Pisicile sparg totul în cale. Pe masă am un puzzle. Nu vreau să îl stric. În câteva ore vin musafirii. Masa cu puzzle ar fi utilă. Câinele…