Lumi

Am cei mai fabuloși prieteni reali și virtuali. În lumea hâdă în care cu toții alergăm să ne croim o viață decentă, printre strâns din dinți, neputințe, frustrări, iată ce fac oamenii mei: unul construiește o căsuță pentru vrăbiuțe, unul a salvat un porumbel și îl ține în casă, cineva hrănește un pescăruș eșuat în…

Profesorul de sunete

Iubea sunetele, iubea cărțile, iubea o chitară veche, locuia într-o o casă îmbrățișată de flori. L-am cunoscut când aveam 16 ani. Mi-a vorbit despre Prévert și despre Baba, despre Irma Lambert și despre Jean Giraudoux, despre sunete și palatul în care se nasc ele, despre Bobby McGee și Janis Joplin, despre Dumnezeu, plante, frică, lumină….

Dor

27 decembrie 2007. Sfântul Ştefan. Seara. Bucureşti. Dorobanţi. Un bloc mic, cochet. O uşă care se deschide. El, în prag. Barbă albă, păr alb, zâmbet complice: „- Ai venit” „- La mulţi ani!” Sărutul pe obraz. Mă ţine strâns la piept şi îmi spune: ” – Ştii… o să fie aşa cum vrei tu. Depinde…

Oameni

Oameni pe care nu i-am mai văzut de multă vreme. Oameni pe care nu i-am întâlnit niciodată. Oameni de aici și de aiurea. Unii care au tăcut. Alții care s-au străduit să găsească vorba potrivită. Mulțumesc! V-ați făcut timp să îmi trimiteți un gând bun și asta contează tare, tare.

„Pe curând”

Așa am încheiat ultima ediție de Jurnal Cultural. Era septembrie 2012. Am ales să spunem „pe curând” într-un moment în care ne fugea pământul de sub picioare. Păi, pe curând 😉

Un suflet cât tărâmul viselor

Nu o să scriu (iar) despre tristețea care mă sfâșie. Nici despre planuri – nu am. Am să scriu despre o bucurie imensă, despre un dar pe care l-am primit astăzi.

Nouă ani, nouă, vouă, mie!

9 ani! Atât a trecut de când am piuit, timid, primul „Bună seara” Era martie. Am început cu Jurnalul de ora 18.00. Am crezut că am să mor sufocată de inima care dădea să îmi ţâşnească prin gură

Nu vrei o punguţă?

Zău că ar fi putut să fie o zi frumoasă! Una dintre zilele acelea în care îţi vine să ieşi, ca după boală, din cârpe şi să pleci de nebun să adulmeci oraşul. Gândul bun m-a ţinut până la poarta casei.