Iubește-l

Chiar dacă te scote din minți că e mai lent, că îi trebuie mai mult timp să îți răspundă, că face lucruri pe care nu le înțelegi, că spune chestii care ar putea fi spuse mai scurt și mai puțin ezitant, amintește-ți că e același. Același pe care l-ai adorat toată viața, același care putea…

Pi

Ne-am văzut, am povestit, am râs, am plâns. Au trecut anii. Și peste mine și peste tine. Fiecare cu drumul lui, fiecare cu poveștile lui. Uneori, câte un zâmbet aruncat peste umăr la ce am fost, la ce am fi putut fi. Amintiri? Sute. Aproape la fiecare pas. Copilăria, adolescența, prima tinerețe, maturitatea. Povești niciodată…

Te iubesc, ca pe o cafea caldă între doua avioane!

Toată copilăria am crezut că are puteri supranaturale. Mirosea a cafea baută dimineața înainte de ivirea zorilor, a parfum, a țigări, avioane, cămașă proaspăt călcată. Mâini calde, ferme, care mă ridicau deasupra capului până la STEEEEE-LEEEE, până acolo unde râsul devenea mai puternic decât frica. Putea orice. Avea toate răspunsurile, pentru toate mirarile rostite și,…

Cercul meu

  „-Ce faci?   -Bine   -Hmm. Ce faci?    -Bine    -Mm… Ce faci?     -Te iubesc     -Cât?      -Mult      -Cât de mult?      -De la stânga la dreapta și de sus în jos      -Hihihi. Și cu diagonalele ce faci?      -Te iubesc și…

Serendipity

  Există o veche scriere persană care povestește despre o prințesă căreia i se întâmplau lucruri neașteptate. Făcea tot soiul de descoperiri din întâmplare, prin accidente, pur și simplu pentru că așa era dat să se fie. I se întâmplau lucruri la care nu se gândise niciodată, pe care nu le căuta, pe care nu…

Tac. Doar tac

Dragă Petru, Cardul tău a rămas agățat pe contul ăsta. Cred că asta înseamnă că îmi sponsorizezi blogul 🤗 Mi-ai spus mereu să scriu. Să scriu chiar și în cele mai tâmpite momente ale mele. Azi nu pot să scriu. Prea multă durere în jur, prea multă patimă, prea multă lacrimă, prea fără sens, prea…

Dor

27 decembrie 2007. Sfântul Ştefan. Seara. Bucureşti. Dorobanţi. Un bloc mic, cochet. O uşă care se deschide. El, în prag. Barbă albă, păr alb, zâmbet complice: „- Ai venit” „- La mulţi ani!” Sărutul pe obraz. Mă ţine strâns la piept şi îmi spune: ” – Ştii… o să fie aşa cum vrei tu. Depinde…

Un suflet cât tărâmul viselor

Nu o să scriu (iar) despre tristețea care mă sfâșie. Nici despre planuri – nu am. Am să scriu despre o bucurie imensă, despre un dar pe care l-am primit astăzi.

2007 – 2012

Am uitat să îți spun ceva. Am început să îmi închid telefonul noaptea. Singura persoana pe care mai am chef să o salvez e lângă mine: eu.

O bucățică și eu

Piatra Neamț. Îi spuneam și îi mai spun încă, Piatra. Orașul vacanțelor copilăriei mele. Copilărie atât de timpurie încât uneori am doar imagini foarte scurte.