Dans

Știi cum e cu scrisorile astea?

Iei o foaie de hârtie, cauți un stilou potrivit – nu pui mâna pe primul care îți iese în cale, ești mofturoasă și știi exact cum trebuie să aibă penița – înclini capul spre dreapta, apoi spre stânga și începi.

Nu te-ai gândit cum vrei să fie.

Nu ai așteptări.

Nu ai un plan.

Știu, pentru cineva care încearcă să planifice și răsăritul și apusul, asta e greu de înțeles 🙂

Literele, gândurile, senzațiile vin una după unul după alta.

Ca atunci când dansezi.

Habar n-ai unde o să ajungă mâna pe care ți-a așezat-o pe umăr.

Dar speri.

Și chiar dacă încă nu poți să stai în picioare, chiar dacă nimeni altcineva nu mai aude muzica, tu dansezi.

3 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. menda spune:

    „Habar n-ai unde o să ajungă mâna pe care ți-a așezat-o pe umăr.”

    Frumoasă imagine și ideea legată de ea, să te gândești unde poate ajunge o mână din începutul unui dans.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s