Notre-Dame

Am un gând bun pentru toți cei care au vrut (și de data) asta să fie “altfel”.

Pentru toți cei care au comparat dezastrele și au făcut clasamente, pentru cei care au spus “o să o repare, că au bani”, pentru cei care au indicat ce era mai potrivit să ardă, pentru cei care au făcut bancuri cretine contra 10 like-uri, pentru cei care au crezut că e momentul să își amintească ce nenorociri au făcut francezii.

Un gând bun pentru că e vremea lor. Vremea oamenilor care cred că totul poate fi înlocuit. Vremea când chifteaua storcită între două bucăți de pâine e la fel de bună și azi și mâine.

Eu cred că ieri am pierdut aproape 1000 de ani de istorie, de civilizație, de artă. Sute de milioane de gânduri lăsate între zidurile catedralei, pe băncile de lemn. Sute de milioane de povești care au crescut în cei care au văzut sau visau să vadă Notre-Dame.

Nu e vorba despre catolici sau ortodocși, despre bahai sau budiști, despre francezi sau români.

Era istoria lumii, așa cum a fost ea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s