Micuța de pe preș

Era odată ca niciodată, bla bla, o fetiță mică, miiiiică. Dacă nu ați auzit de ea, nu trebuie să vă simțiți prost. Era, așa cum am spus, foarte mică. Fetița asta avea un job foarte interesant: se agăța de câte o persoană știută și începea să îi căpușeze viața. Să îi trieze prietenii, să îi dicteze stările, să îi definească limitele, să îi respire în ceafă, să îi proiecteze viața. Viața pe care ea nu a avea. Nu o avea pentru că se încurcase puțin printre minciuni și era mai comod să trăiască prin alții. Făcea asta cât îi mergea. Adică până ce „creația” avea altă părere. Ce urma? Foc și pârjol, moșmoade și gheruțe. Desigur, fetița fiind foarte mică, nici strădania ei nu era tocmai remarcabilă.
Dacă mă gândesc bine, putem să schimbăm timpul narațiunii și să ajungem în prezent. O vedem și astăzi cu lăbuțele scrijelinde la diverse uși, cu ochișorii umezi și aerul îmbufnat de greutatea misiunii ei.

Ce voiam să spun: vă rog să vă ștergeți cu grijă pe preșul de la intrare. Cel mai probabil e pe el, dar cine să o vadă? E mică, mică, mică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s