Profesorul de sunete

image

Iubea sunetele, iubea cărțile, iubea o chitară veche, locuia într-o o casă îmbrățișată de flori.

L-am cunoscut când aveam 16 ani.

Mi-a vorbit despre Prévert și despre Baba, despre Irma Lambert și despre Jean Giraudoux, despre sunete și palatul în care se nasc ele, despre Bobby McGee și Janis Joplin, despre Dumnezeu, plante, frică, lumină.

Mi-a vorbit despre mine însămi până ce m-am deslușit.
A fost cel care a primit pe ușă un ghem de timiditate și de spaime, și a desfăcut firele în culori și nuanțe.

A fost profesorul meu de impostaţie vocală.

Ultima dată când l-am văzut mi-a meșteșugit o cafea adorabil de proastă. Am plimbat amândoi lingurițele prin ea, am plescăit și am râs. Mi-a spus că Doinița Moața îi pune înlocuitor de cafea în cutie, însă el știe asta și se amuză.

Încerc să vorbesc despre el și văd o bandă veche de magnetofon cum se zbate în cercuri. Mi-e mintea grea și simt sărat în gură. Îmi pare rău dacă nu l-ați cunoscut. Îmi râde sufletul dacă acum zâmbiți și spuneți ZENO MENO BENO.

Sâmbătă a murit maestrul Gabriel Gheorghiu.

image

Un comentariu Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s