Ca un drum prin mine

Uneori te întorci acasă.

Te întorci ca după o călătorie aiurea. Îți trebuie câteva clipe să te dezmeticești.

Parchetul trosneşte.

Simţi nevoia sa deschizi geamurile, să laşi aerul curat să găsească toate ungherele.

Îţi plimbi privirea peste lucruri. Îţi aminteşti care pe unde sunt.

Eşti puţin stângaci.

Nu dureaza mult. Căldura şi liniştea vin odată cu gândul care iţi spune că eşti acasă şi, chiar dacă eşti puţin buimac, cunoști locul atât de bine.

Unul câte unul, obiectele şi obiceiurile. Ca la puzzle, iţi trebuie prima piesă.

Uneori te intorci acasă şi ţi-e bine.

Te-ai întors în tine.

Te ghemuieşti şi nu prea te mai interesează nimic.

Încui uşa, respiri, stingi luna şi adormi istovit.

Şi zâmbeşti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s