Solange, du-te Solange!

Solange se născuse pentru a fi un cal de curse. Un armăsar pur sânge, cu părul lucios şi urechile drepte, cu nările dilatate a victorie. Obişnuit cu  tribunele aclamând în picioare.

Solange ştiuse că aşa va fi de când repirase primul fir de iarbă şi înfipsese copita demnă în pământul reavăn.

Alerga, de obicei, singur. Era firesc. Nimeni nu putea să ţină pasul cu el. Nici măcar nu îşi dorea companioni. Ştia că în lumea învingătorilor eşti singur.

Fraţii lui nu îl puteau urma. Părinţii – ce mirare că ei erau părinţii lui. Păreau obosiţi şi fără vlagă. Iapa aceea care păştea uneori pe lângă el, da, dar parcă nici ea nu înţelegea ce grea e povara victoriei.

Victorie. Îi plăcea cuvântul ăsta, parcă pentru el inventat.

Nu îşi mai amintea începuturile. Prima medalie, a doua, sute, mii, laurii aşezaţi pe grumaz. Pulpe musculoase de jochei celebri. Oraşe mari, locuri cu lumini, ţări în care doamnele miros a parfum fin şi poartă pălării. Ăsta era el: Solange! Parcă şi numele era prevestitor!

Uite, chiar acum se îndrepta către o cursă. Părul lucios, coama atent împletită, potcoavele noi, totul era perfect. Ştia că va câştiga iar. Mergea către locul de start cu pasul campionului. Solange nu avea rival! Avea să învingă iar.

Dacă cineva l-ar fi întrebat care este secretul lui, ar fi răspuns simplu: aşa au vrut stelele. Ca el să vină pe lume ca cel care nu pierde niciodată! Există cai şi există campioni. Există maşini şi există automobile. Există poze şi există fotografii. Prefera, totuşi, să ţină gândurile astea doar pentru el. Ştia că duşmanii îi caută slăbiciunile! Succesul aduce singurătate. Ştia asta. Putea să trăiască îmbrăţişat doar de succesul lui.

Solange trebuia să se concentreze. Ştia care sunt aşteptările. Oamenii îl doreau. Era eroul lor. Era cel ales.

Ce Dumnezeu e asta? O piatră în drumul lui? Dar nu a curăţat nimeni aleea asta? Uite! Altă piatră! Şi parcă ceva e în neregulă cu potcoava din dreapta. Miroase bizar aici. Şi sunt muşte! El e Solange, nu se poate să fie aşa drumul pe care merge! Cineva o să plătească pentru toate astea!

În fine, greutatea călăreţului. Acum e gata. Cu ochii ţintă pe culoarul lui victorios, Solange era pregătit pentru câştig! 3, 2, 1 şiiiiiiii….

– Diiii, mă Şorache, ce dreacu te mişti aşea ca mortu? Hai tată că mai avem de cărat cinci căruţe de coceni! Diiii, Şorache! A naibii mârţoagă, că am tot zis că te duc dreacu în târg, să te facă aia salam, fir-ar coasta mă-tii a dreacu de puturos!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s