Patru pereţi cu secrete şi miros de „acasă”

andra gavril

Uneori gătești ceva. O plăcintă, să spunem. Stai în bucătărie și nu îți dai seama ce alchimie se naşte în jurul tău. Scoți repede tava din cuptor, pui apa de ceai la fiert și fugi repede-repede în baie să faci un duș, să iți speli părul și să iți schimbi hainele. Cremă multă, un pic de parfum, gata!

Ieși din baie șiiiii… tot mirosul de care ai încercat să scapi e acolo! Insinuat prin colțurile camerei, prin pernele brodate, prin săculeții cu lavandă, prin sticluțele cu uleiuri esențiale.

Dai buzna să deschizi geamurile. Cu mâna pe mâner, zâmbești. Miroase bine! Îți gâdilă și nările și amintirile.

Te așezi și zici „Ce naiba am? Nu o să deschid geamul. Nu vreau să plece. Îmi place!”

Apa de ceai a fiert. Plăcinta râde fierbinte la tine.

A sunat? Arunci o privire în urmă. Toate sunt la locul lor. Alergi să deschizi ușa. O închizi repede, să nu pierzi nimic din ce ai.

Atât de drag îmi ești!

2 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. dan g spune:

    îi bună uşa metalică. că nu lasă să iasă, îi etanşă. da” nici nu-i lasă să intre peste plăcintă ! că vin ca muştele, după miros !

    1. Andra Gavril spune:

      Cea mai bună ușă e aia care se deschide/închide la timp 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s