Zâna bună există!

Mi s-a întâmplat de curând (grație meseriei mele) să ajung într-o conjunctură în care personajul principal (impus prin insistență diabolică și lehamite colectivă) a fost o doamnă corporatistă multinațională.

Ne-am fi dorit să vorbim despre ciorba din faţa noastră, despre cum trişezi ca să caştigi la nu știu ce joc, despre tâmpeniile pe care le-am mai făcut.

Din politeţe, de obicei, încerci să ajungi la un limbaj comun și să îl integrezi pe noul venit în discuție. Mai ales dacă toată lumea se cunoaște de mult timp si e la faza la care ajunge jumătate de frază ca toți să ştie despre ce e vorba și să râdă isteric.

Ei, nu s-a putut. După ce ne-a ascultat cu maxilarele încleștate și cu mici tresăriri (de genul spasme) la fiecare zisă mai deocheată, a preluat cuvântul.

Și aia a fost.

Femeia nu citea cărți, citea tratate și studii, statistici și formule magice. Avea câte un citat și câte o referință pentru orice. Ne pocnea câte o pildă la fiecare propoziție și ajunsese cu genunchiul în gâtul nostru.

Cineva a încercat să deturneze totul spre shopping. Greşit! Doamna nu își cumpara o rochie, ci o rochiță de la Max Mara. Nu iși lua cizme, ci ugși de la ugsărie. Ok. Niște boi noi toți.

Altcineva a considerat că vremea ar fi un alt subiect de cotitură (patetic, știu). Aaaa! Aici a fost episodul în care am aflat de 10 ori intr-un minut că are scaune încălzite la mașină: „deși am încălzire în scaune am ajuns acasă degerată, așa de frig era, îți dai seama că am dat căldura la maxim în scaune și degeaba, mă întreb ce faci dacă nu ai încălzire în scaune”

Pot să mai povestesc multe despre ea și seara de neuitat.

Fiecare dintre noi cunoaște câte un personaj d’ăsta sau măcar a auzit de cineva așa.

Pe scurt, e scroafa suită în copac, legitimată de obicei de soț sau de ecusonul pe care îl poartă la gât când merge la serviciu (pardon, la job), de poziția de brand-ceva la o companie și de banii pe care i-a cerut lui Moș Crăciun toată copilaria, în scrisori secrete.

E țoapa perfectă, aia care nu mai are nicio identitate, pe care nu o mai bucură nimic și folosește buda doar o dată pe săptămană, pe șest.

Nu are prietene, pentru că urăște visceral femeile, nu are prieteni pentru că toți sunt niște nemernici care doresc să îi pângărească trupul.

E Țăranca aia care o să învețe toată viața ca să iși facă un doctorat (din care nu o să priceapă nimic) și o să considere că trăiește înconjurată doar de mediocri.

Îi vezi nefericirea în fiecare mișcare, în umerii drepţi, încordaţi a nobleţe, în surâsul superior care ascunde teama că un râs sănătos îi boțește faţa. O trădează, finalmente, gestul de a ridica paharul când cineva vrea să îi toarne vin, o simți cum își mușcă buzele dacă nu te încadrezi în statisticile ei sau dacă ai altă părere. Iubeşte, tainic, pe cineva de care nu se va apropia niciodată, pentru că ea trebuie să fie cucerită, nu abordată, iar el, ca principiu, e mai bine să rămână un vis.

Prima tentație e să iți fie milă.

A doua tentație e să o iei la mișto.

Al treilea gând e și cel mai bun: iți amintești bancul cu porcușorul isteric şi zâna bună

– Porcuşorule, ai şi tu o dorinţă?

– Daaaa! SĂ MORI, FĂ!

4 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. dan g spune:

    ioi,ioi ! ce bine-ai citit-o!amu nu te superi dacă zic că ai ochi de soacră !

  2. Madalina spune:

    Eu ma intreb cine o adusese in condtiile in care stiau ce hram poarta 😀

    1. Andra Gavril spune:

      🙂 cineva neinspirat, desigur

  3. Gicu Danila spune:

    Doamne, cati sunt ca zana si ce putini ca porcusorul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s